Templul din Cebu a fost dedicat

Printre oameni umili şi buni

Filipine, o ţară formată din insule , are acum 2 temple

Preşedintele Thomas S. Monson le vorbeşte băieţilor şi fetelor după ce a prezidat ceremonia de pecetluire a pietrei din capul unghiului a templului din Cebu, Filipine. Membrii filipinezi îşi vor aminti mult timp atenţia şi bunătatea arătate de preşedintele Monson copiilor.

ORAŞUL CEBU, INSULELE FILIPINE

Unul dintre marile evenimente istorice în Biserică şi în lume – dedicarea unui nou templu – a avut loc duminică, 13 iunie, când preşedintele Thomas S. Monson a oferit Domnului templul din oraşul Cebu, Filipine.

Preşedintele Monson a prezidat, a oferit mesaje inspirate şi a rostit o rugăciune de dedicare în cele trei sesiuni desfăşurate pentru a marca finalizarea templului.

El a văzut pentru prima oară interiorul templului în ziua de sâmbătă, 12 iunie, când a mers prin noua clădire. După tur, el a spus că a fost în Insulele Filipine de câteva ori şi că, în Cebu – aflat la aproximativ 11.700 km depărtare de reşedinţa sa din oraşul Salt Lake – „mă simt ca acasă”.

Înainte de a ieşi din templu, după ultima sesiune de dedicare, el a explicat: „Într-adevăr mă simt ca acasă. Aici, în oraşul Cebu, este această Casă a Domnului, casa Tatălui nostru. Este un templu minunat”.

Întrebat fiind cum i-ar descrie pe sfinţii din zilele din urmă filipinezi, preşedintele Monson a răspuns cu un singur cuvânt: receptivi.

A mai adăugat că ei sunt un popor binecuvântat cu umilinţă şi bunătate.

Pe când pleca de la templu duminică după-amiază, preşedintele Monson a declarat pentru Ştirile Bisericii: „A fost o zi minunată. Sesiunile au fost, în întregime, foarte spirituale”.

Acest moment istoric a început cu pecetluirea simbolică a unei pietre din capul unghiului. Preşedintele Monson a turnat primul mortarul şi, apoi, a invitat alte persoane să toarne pe rând mortar peste piatra din capul unghiului pentru a indica terminarea noului templu. Printre cei prezenţi, s-au numărat şi preşedintele Henry B. Eyring, primul consilier în Prima Preşedinţie; vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece; vârstnicul William R. Walker, din Cei Şaptezeci şi director executiv al Departamentului Temple; episcopul care prezidează, H. David Burton; precum şi câţiva copii. Surorile Kathleen Eyring, Kristen Oaks şi Barbara Burton şi-au însoţit soţii în oraşul Cebu.

Cutia din colţul în care se află piatra din capul unghiului conţine scrieri, cărţi, fotografii şi documente care aparţin Bisericii în Insulele Filipine, dar şi ediţii ale scripturilor în limbile engleză şi cebuană, precum şi două cărţi scrise de preşedintele Monson.

La încheierea ceremoniei legate de piatra din colţul unghiului, preşedintele Monson şi-a exprimat recunoştinţa faţă de poporul filipinez şi faţă de greutăţile îndurate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Procesiunea dedicării a fost transmisă în 164 de capele ale ţăruşilor şi districtelor din Insulele Filipine, preşedintele Eyring denumind-o „o zi de sărbătoare şi de recunoştinţă”.

Vârstnicul şi sora Oaks au locuit în Filipine în perioada 2002-2004. El a spus că a fost încântat să vadă că sfinţii din zilele din urmă filipinezi „sunt mai puternici şi mai credincioşi faţă de cum erau când am plecat din Filipine cu 6 ani în urmă”.

Episcopul Burton a spus: „A fost o zi minunată. Acesta este un dar trimis de Dumnezeu oamenilor care locuiesc în această parte a lumii. Este o bucurie să am ocazia să fiu aici şi să simt spiritul care a fost aici astăzi”.

Vârstnicul Walker a spus: „Sunt sigur că sfinţii filipinezi îşi vor aminti totdeauna vizita preşedintelui Monson care a fost atât de plăcut, bun şi amabil. Ei îşi vor aminti atenţia pe care el a acordat-o copiilor”.

Gerald E. Mortimer, din Ammon, Idaho, va sluji ca preşedinte de templu iar soţia sa, Linda Mortimer, va sluji în calitate de coordonatoare a surorilor în templu. Consilierii preşedintelui Mortimer sunt Reynaldo L. Cuyong din Cagayan de Oro, Filipine, şi Jesse Lee Byram din Rigby, Idaho. Soţiile lor, Virginia Cuyong şi Debra Byram, vor sluji ca asistente ale surorii Mortimer.

Începând cu ceremonia de pecetluire a pietrei din capul unghiului şi până la ultima sesiune, preşedintele Monson a salutat mulţi copii. El a dat mâna cu aceştia şi a discutat cu ei la fel de mult ca un bunic iubitor.

Îndreptându-se spre ultima sesiune a dedicării, el s-a oprit să discute cu Kyle Ayessa Pacana, de nouă ani, din ramura Carmen, ţăruşul Liloan din Filipine. La început, ea părea puţin timidă şi ezita să discute cu preşedintele Monson. Dar, dintr-o dată, s-a îndreptat spre el şi şi-a pus braţele în jurul lui. La rândul său, el a îmbrăţişat trupul ei micuţ.

Cei care au asistat la scena duioasă au fost impresionaţi, rostind în cor: „Ooo”.