O delegaţie a Bisericii participă la Conferinţa Internaţională pe tema „Libertatea religioasă în societăţile democratice”

Delegaţia Bisericii – (de la stânga la dreapta) Frerich Görts, vârstnicul Faustino López, Gabriele Sirtl, vârstnicul Erich W. Kopischke

Centrul de conferinţe din Cordoba

Între 2 şi 4 mai, guvernul Spaniei, ţară ce deţine funcţia de preşedinte al Uniunii Europene până în iunie 2010, a desfăşurat, la Cordoba, o conferinţă internaţională pe tema „Libertatea religioasă în societăţile democratice”. O delegaţie a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost invitată la conferinţă. Vârstnicul Erich W. Kopischke, preşedinte în cadrul Bisericii al Zonei Europa, a fost conducătorul delegaţiei. Frerich Göerts, reprezentantul Bisericii în Uniunea Europeană, vârstnicul Faustino López, autoritate a zonei-Cei Şaptezeci din Spania şi Gabriele Sirtl, director al relaţiilor cu publicul în Zona Europa, au participat, de asemenea, la conferinţă.

Aproximativ 120 de conducători guvernamentali, conducători religioşi, pedagogi, reprezentanţi ai unor organizaţii sociale şi mass-media europeni au fost prezenţi la conferinţa de la Cordoba care a fost găzduită de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne al Spaniei şi care a avut printre sponsori Alianţa Civilizaţiilor a ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite).

După o sesiune plenară pe tema „Au democraţiile nevoie să regândească pluralismul religios?”, au fost desfăşurate concomitent patru discuţii. Vârstnicul Kopischke şi Frerich Göerts au fost invitaţi să participe şi să susţină discursuri în două dintre discuţiile ulterioare: „Rolul conducătorilor religioşi în promovarea unei culturi a păcii” şi „Pluralismul religios în societăţile democratice”.

Vârstnicul Erich Kopischke a spus următoarele lucruri despre discriminarea şi toleranţa religioasă: „Istoria Bisericii, deseori cunoscută sub numele de «Biserica Mormonă», fluctueză între doi poli opuşi, de intensă persecuţie şi de acceptare plină de admiraţie a membrilor ei... Cei aproape jumătate de milion de membri ai Bisericii din Europa preţuiesc respectul ce li se acordă, libertatea religioasă şi credinţa protejată, în general, de constituţiile ţărilor în care trăiesc. Ei se străduiesc, de asemenea, să îi trateze cu respect pe oamenii de alte credinţe sau care nu au nicio credinţă anume...

Totuşi, uneori, dificultăţile ce apar în interacţiunile dintre oameni sunt cauzate, până în această zi, în societăţile europene, de utilizarea numelor generale date bisericilor minoritare în limbajul de zi cu zi şi în cel folosit de mass-media. În mod aparte, expresiile de genul «sectă» sau «cult» «au tendinţa ca, prin efectul lor stereotipic, să înceţoşeze postulatul jurnalistic a diferenţierii dintre ştire şi opinie»[1] şi să creeze rezerve şi prejudicii. Comunităţile religioase ai căror adepţi trăiesc strict după reguli specifice sunt repede criticate. Specialiştii germani în ştiinţe politice, Uwe Backes şi Eckhard Jesse, au comentat cu privire la aceasta: „Acest tip de comportament poate părea «suspicios» consumatorilor contemporani fericiţi şi indiferenţi, dar decizia de a se comporta «diferit», de a trăi «diferit» şi de a gândi «diferit» este permisă individului într-o societate liberă, atâta timp cât el nu încalcă drepturile altora. Istoria vieţii monahale creştine arată că micile comunităţi pot fi surse de inspiraţie şi sunt capabile să îmbogăţească aceste societăţi în multe feluri”[2].

Având în vedere aceste experienţe istorice şi sociale, vin înaintea dumneavoastră, astăzi, ca unul care este afectat în mod personal. Pentru mine, discuţia pe tema toleranţei religioase este mai mult decât un exerciţiu academic necesar. Ea este în strânsă legătură cu înţelegerea mea personală despre sensul vieţii şi libertatea de a-L preaslăvi pe Dumnezeu aşa cum mă îndeamnă propria conştiinţă. Din acest motiv, eu nu mă pot abţine să o apăr cu înverşunare.

Al unsprezecelea din cele treisprezece Articole de credinţă, în care sunt prezentate pe scurt învăţăturile fundamentale ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, afirmă: „Noi afirmăm că avem dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic, aşa cum ne îndeamnă propria conştiinţă, şi recunoaştem tuturor oamenilor acelaşi drept de a preaslăvi cum doresc, unde doresc sau ceea ce doresc”[3].

Această învăţătură religioasă care a fost formulată în anul 1842 poate servi chiar şi astăzi ca un principiu călăuzitor pentru interacţiunile paşnice dintre religii. Nu apără numai libertatea unora de a-L preaslăvi pe Dumnezeu, ci o recunoaşte tuturor oamenilor. Voi merge chiar un pas mai departe şi voi spune că este datoria noastră, în calitate de creştini şi cetăţeni, să protejăm şi să susţinem în mod activ libertatea altora.

Susţinerea drepturilor altora este o poruncă şi o provocare pentru toţi. Nu trebuie să uităm niciodată că trăim într-o lume de o mare diversitate. Religiile lumii, dar şi confesiunile creştine, pot fi diferite unele faţă de altele cu privire la învăţături şi practici religioase. Dar acest lucru nu trebuie să ducă la animozitate sau să ne facă să credem că suntem mai sfinţi sau mai buni decât alţii[4]…

Pentru mine este clar că acolo unde libertatea religioasă poate înflori, ea va fi urmată de democraţie şi bunăstare economică. Dacă, din diferite motive, aceste libertăţi sunt interzise, democraţia dispare şi apar conflictele.

Ca oameni de credinţă, trebuia să stăm umăr lângă umăr pentru a ne revendica dreptul constituţional, instituţional şi social la libertatea religioasă”.

În Articolul 17 al Tratatului de la Lisabona, statutul bisericilor şi asociaţiilor sau comunităţilor religioase este respectat prin legile interne ale fiecărui stat membru al UE, iar în al treilea paragraf al său, UE îşi asumă angajamentul de a menţine un dialog deschis, transparent şi regulat cu aceste biserici. Conferinţa de la Cordoba a avut drept scop să contribuie la acest cadru pentru dialog prin participarea liderilor de opinie mai sus menţionaţi.

Scopul principal al conferinţei a fost să se discute despre libertatea religioasă în societăţile democratice deoarece democraţia şi litera legii oferă cadrul ideal pentru exercitarea libertăţii religioase şi de gândire, a credinţei şi a pluralismului crezurilor. Conferinţa de la Cordoba a fost un exerciţiu care a avut drept scop oferirea de rezultate specifice ce pot fi transpuse în iniţiative şi proiecte ale ONU  în patru aspecte prioritare: educaţie, tineret, mass-media şi libera circulaţie.

Rezultatele Conferinţei de la Cordoba vor fi prezentate între 27 şi 29 mai 2010 în Rio de Janeiro în cadrul unei conferinţe a Alianţei Civilizaţiilor a ONU. Un număr impresionant de peste 2.000 de oameni de stat, conducători de corporaţii, activişti ai societăţii civile, tineri, jurnalişti, fundaţii şi conducători religioşi se vor aduna la Rio de Janeiro şi vor stabili, de comun acord, acţiunile comune de îmbunătăţire a relaţiilor interculturale şi vor crea condiţii pentru o pace de lungă durată.

Contact media:

Gabriele Sirtl

Tel. +49-69-54802266

Mobil +49-171-5216418

sirtlga@ldschurch.org