Consiliul episcopiei: cheia pentru salvarea sufletelor

Mesajul Preşedinţiei Zonei inclus în revista Liahona din ianuarie 2010

Scopul Evangheliei lui Isus Hristos este de a ajuta familiile şi persoanele să devină demne de exaltare. Datorită acestui scop, doctrinele, principiile şi programele Bisericii se concentrează asupra responsabilităţilor divine stabilite ‒ de a ajuta membrii să trăiască potrivit Evangheliei lui Isus Hristos, de a aduna Israelul prin intermediul muncii misionare, de a îngriji săracii şi pe cei nevoiaşi şi de a construi temple în care cei în viaţă şi cei morţi să poată fi mântuiţi prin rânduielile şi legămintele sacre ale preoţiei.

Episcopia sau Consiliul episcopiei trebuie să joace un rol cheie în aceste eforturi. La începutul acestui nou an, invităm pe fiecare conducător şi membru să mediteze la scopul Bisericii de a ne îndruma spre exaltare şi la potenţialul consiliului episcopiei de a influenţa, de a binecuvânta şi a salva copiii Tatălui Ceresc în timp ce ajută la împlinirea măreţului Său scop de a «realiza nemurirea şi viaţa veşnică a omului». Ce înseamnă aceasta pentru mine, în calitate de conducător al unui consiliu sau pentru mine, ca membru în chemarea mea individuală? Cum pot eu să contribui? Spre cine să mă îndrept pentru a ajuta şi a influenţa?

În luna august, Preşedinţia Zonei a avut o manifestare spirituală remarcabilă. În timp ce am meditat şi ne-am rugat pentru a şti ce trebuia să facem ca preşedinţie a zonei Europa, în fiecare dintre noi s-a manifestat o dorinţă puternică de a dubla numărul membrilor activi ai Bisericii din Europa în următorii 10 ani. Ne-am dus la templu într-un spirit de rugăciune şi post şi fiecare a primit o confirmare puternică din partea Spiritului. Acea experienţă a pus în mişcare toate gândurile, ţelurile, planurile şi acţiunile noastre. Am întocmit, rugându-ne, un Plan al zonei. Ne-am întrunit în consiliu, ca preşedinţie, şi cu autorităţile zonei-Cei Şaptezeci. Acum, ne sfătuim în adunări de coordonare cu preşedinţii de ţăruşi şi de misiune. Încercăm să ajungem la «alţii» oriunde putem, şi revedem şi evaluăm în mod constant eforturile noastre.

Acest exemplu, la nivel de zonă, a inspirat pe mulţi dintre preşedinţii noştri de ţăruş şi de misiune. Noi invităm fiecare consiliu al episcopiei şi al ramurii din Zona Europa să caute, rugându-se, să primească inspiraţie cu privire la scopul Bisericii de a ne îndruma spre exaltare. Domnul a promis:  „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmii 37:4). Noi vă promitem că Domnul vă va binecuvânta cu dorinţe divine, sacre. Când vă sfătuiţi, când vă rugaţi şi căutaţi confirmare, Domnul vă va confirma cu putere dorinţele dumneavoastră şi veţi putea stabili obiective individuale şi obiective pentru episcopie. În Predicaţi Evanghelia Mea este scris: „Obiectivele reflectă dorinţele inimilor noastre şi viziunea noastră despre ceea ce putem îndeplini. Prin obiective şi planuri speranţele noastre sunt transformate în fapte. Stabilirea şi planificarea obiectivelor sunt acte de credinţă”  (p. 156).

Nu se aşteaptă de la dumneavoastră să luaţi obiectivele noastre şi să le puneţi direct în practică în condiţiile dumneavoastră. Este important să învăţaţi să stabiliţi, rugându-vă, propriile dumneavoastră obiective şi, prin rugăciune, să întocmiţi propriile planuri. Când sunteţi un consiliu unit, puterea Domnului va pătrunde în inimile dumneavoastră, în episcopiile şi în ramurile dumneavoastră. Vă veţi bucura de aceleaşi binecuvântări de care au avut parte membrii Bisericii în timpul lui Alma:„

Şi le-a poruncit să nu existe niciun conflict între ei, ci să privească înainte, având o singură credinţă şi un singur botez, având inimile legate în unitate şi iubire unul pentru altul. Şi astfel le-a poruncit să predice. Şi astfel ei au devenit copiii lui Dumnezeu” (Mosia 18:21, 22).

Un episcop nu este singur. Sunt chemaţi alţii să-l ajute. Fiecare persoană care este chemată în această Biserică are autoritate de la Dumnezeu. Noi suntem invitaţi să fim uniţi în obiectivul de salvare a sufletelor şi să privim înainte ca un consiliu, cu „o singură credinţă, având inimile legate în unitate şi iubire unul pentru altul”. Aceasta este calea prin care, noi, de asemenea, vom deveni copii ai lui Dumnezeu.

În scripturi găsim principii puternice care pot fi adaptate de consiliile ramurii sau ale episcopiei. Ca toate principiile Evangheliei, ele ne ajută să ne sporim credinţa în Isus Hristos şi să aducem salvare propriului nostru suflet (vezi D&L 4:4).

• Trebuie să ne întrunim, deseori, în consiliu cu o dorinţă şi un plan de a-i ajuta pe cei care nu sunt membri şi, în mod egal, pe membri «să vină la Hristos» şi să-şi amintească şi să respecte legămintele lor:

„Copiilor lui Dumnezeu li se ceruse să se adune cu toţii şi să se unească în post şi în rugăciune fierbinte pentru binele sufletelor acelora care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu” (Alma 6:6).

• Reamintim membrilor Bisericii să fie credincioşi legămintelor lor şi îi invităm pe toţi ceilalţi să înveţe principiile Evangheliei, să se pocăiască şi să se boteze:

„Eu vă vorbesc în chip de poruncă, vouă celor care aparţineţi Bisericii; şi celor care nu aparţin Bisericii le vorbesc printr-o invitaţie zicând: Veniţi să vă botezaţi pentru pocăinţă, ca să puteţi să vă împărtăşiţi din fructul pomului vieţii” (Alma 5:62).

• Noi îi invităm pe oameni, rugându-ne pentru ei, şi după aceea cerându-le să vină, să vadă şi să simtă:

„De aceea, ţineţi sus lumina, pentru ca aceasta să lumineze lumea. Iată, Eu sunt lumina pe care voi o veţi ţine înălţată ‒ ceea ce voi M-aţi văzut pe Mine că fac. Iată, voi M-aţi văzut pe Mine cum Eu M-am rugat către Tatăl, iar voi aţi fost martori la aceasta. Şi voi vedeţi că Eu am poruncit ca nimeni dintre voi să nu plece, ci v-am poruncit ca să veniţi la Mine pentru ca să puteţi simţi şi vedea; tot astfel trebuie să faceţi şi voi în lume... " (3 Nefi 18:24, 25).

• Nu trebuie, niciodată, să renunţăm la nimeni:

„Cu toate acestea, voi să nu-l alungaţi pe el afară din sinagogi sau din locurile voastre de rugăciune, căci unuia ca el trebuie să continuaţi voi să-i slujiţi; căci voi nu ştiţi dacă ei nu se vor întoarce şi se vor pocăi şi vor veni la Mine cu toată inima, iar Eu îi voi tămădui; iar voi să fiţi mijlocul prin care salvarea să le fie adusă lor”  (3 Nefi 18:32).

• Noi trebuie să-i invităm pe oameni „unul câte unul”:

„Şi s-a întâmplat că mulţimea a înaintat; şi ei şi-au pus mâinile în coasta Lui şi au simţit urmele cuielor în mâinile Lui şi în picioarele Lui; şi au făcut aceasta ducându-se unul câte unul până când ei s-au dus cu toţii şi au văzut cu ochii lor şi au simţit cu mâinile lor şi au ştiut cu siguranţă şi au depus mărturie că El era Acela despre care s-a scris de către profeţi că va veni”  (3 Nefi 11:15).

Când implementăm principii adevărate, mărturiile noastre vor creşte. Vom creşte ca număr şi ca tărie. Tineretul nostru va rămâne activ şi se va pregăti pentru misiuni; membrii mai puţin activi vor reveni şi vor fi activi. Vom fi uimiţi peste măsură de rezultat (vezi Helaman 3:25, 26).

Un episcop din Sheffield, Anglia, a avut un vis în care a văzut episcopia lui prosperând mult.  Drept răspuns la visul său, el a primit un al doilea grup de misionari, i-a eliberat pe cei doi consilieri ai săi, şi i-a dat unuia chemarea de conducător al misiunii din episcopie şi celuilalt chemarea de asistent al conducătorului misiunii din episcopie. În cadrul consiliului episcopiei ei au întocmit un plan al misiunii din episcopie şi au stabilit obiectivul de a efectua 24 de botezuri în anul 2009. Ei au fost hotărâţi să-i invite pe oameni înapoi, să fie activi. În luna ianuarie 2009, ei avut 100 de persoane prezente la adunarea de împărtăşanie. Ei şi-au atins obiectivul de 24 de botezuri la mijlocul anului şi, curând, s-au bucurat de o prezenţă de mai mult de 160 de persoane în fiecare duminică. Suntem convinşi că acest progres se poate realiza şi va putea să fie văzut în fiecare episcopie în care episcopul şi consiliul episcopiei lucrează în unitate.

Vom vedea progresând Sionul şi „[crescând] în frumuseţe şi în sfinţenie; graniţele lui [vor fi] lărgite; ţăruşii lui [vor fi] întăriţi; da, adevărat vă spun vouă, Sionul se [va trezi] şi [îşi va pune] veşmintele frumoase” (D&L 82:14).