Abordarea doctrinei mormone

Newsroom lds.org

Abordarea doctrinei mormone

28 noiembrie 2011 — oraşul Salt Lake

Acest comentariu a fost publicat iniţial în data de 4 mai 2007.

Multe lucruri neînţelese despre Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă privesc doctrina acesteia. Mass-media întreabă tot mai des care este deosebirea între Biserică şi alte credinţe, iar reporterilor le place să compare o serie de crezuri cu o alta.

Biserica încurajează spiritul cercetător, însă pentru a înţelege doctrina mormonă nu este nicidecum vorba doar de accesul la numeroasele informaţii disponibile. Mai degrabă, este vorba despre modul în care aceste informaţii sunt abordate şi examinate.

Principiile doctrinare ale oricărei religii sunt cel mai bine înţelese într-un context mai cuprinzător (vezi aici şi aici) şi necesită o analiză aprofundată pentru a le înţelege. Pentru reporterii de ştiri, care sunt zilnic presaţi de timp, acest lucru poate fi o problemă. De aceea, pe măsură ce Biserica creşte continuu în întreaga lume şi are parte de atenţie sporită din partea presei, câteva principii simple care facilitează o mai bună înţelegere pot fi de ajutor:

·      nu toate declaraţiile, făcute de un conducător al Bisericii în trecut sau în prezent, sunt neapărat doctrină. O declaraţie făcută de un conducător, cu o anumită ocazie, reprezintă adesea o opinie personală, chiar dacă bine intenţionată, însă nu este menită să fie o opinie oficială oferită în numele Bisericii. Prin inspiraţie divină, Prima Preşedinţie (profetul şi cei doi consilieri ai săi) şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli (a doua structură de conducere a Bisericii) se sfătuiesc împreună pentru a stabili doctrina care este declarată cu consecvenţă în publicaţiile oficiale ale Bisericii. Această doctrină are ca sursă cele patru scripturi, „lucrări canonice” (Biblia, Cartea lui Mormon, Doctrina şi legămintele şi Perla de mare preţ), declaraţiile şi proclamaţiile oficiale şi Articolele de credinţă. Fragmente din declaraţii sunt adesea scoase din context, înţelesul iniţial fiindu-le distorsionat;

·      unele doctrine sunt mult mai importante decât altele şi pot fi considerate doctrine esenţiale. De exemplu, locul exact al Grădinii Edenului este mai puţin important decât doctrina despre Isus Hristos şi sacrificiul Său ispăşitor. Greşeala pe care o fac adesea comentatorii publici este că iau o învăţătură de mai mică importanţă pentru scopul Bisericii şi o plasează într-o poziţie centrală.  Acest lucru este adesea întâlnit în rândul reporterilor sau cercetătorilor care se bazează pe modul în care alţi creştini interpretează doctrina sfinţilor din zilele din urmă.

Bazându-se pe scripturi, Joseph Smith a declarat: „Principiile fundamentale ale religiei noastre sunt incluse în mărturia apostolilor şi profeţilor cu privire la Isus Hristos, că El a murit, a fost înmormântat şi s-a ridicat din nou, în a treia zi, şi s-a înălţat la cer; şi toate celelalte lucruri care ţin de religia noastră sunt numai anexe ale acesteia”;

·      deoarece fiecare perioadă de timp are provocări diferite, profeţii din zilele de azi primesc revelaţie relevantă pentru circumstanţele din zilele lor. Astfel se urmează modelul biblic (Amos 3:7) prin care Dumnezeu a trimis mesaje şi avertismente poporului Său prin intermediul profeţilor pentru a-i asigura bunăstarea. În zilele noastre, preşedintele Gordon B. Hinckley (1910 - 2008) a subliniat în repetate rânduri importanţa familiei în societatea noastră din ce în ce mai destrămată. Pe lângă aceasta, Biserica nu exclude posibilitatea ca în viitor să existe adăugiri sau modificări ale învăţăturii sau practicilor sale. Acest aspect viu şi dinamic al Bisericii oferă flexibilitate în întâmpinarea acestor provocări. Potrivit Articolelor de credinţă, „noi credem în tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre şi credem că El va revela încă multe lucruri măreţe şi importante referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”;

·      sfinţii din zilele din urmă acordă importanţă deosebită punerii în practică a credinţei lor în viaţa de zi cu zi. De exemplu, participarea activă a sfinţilor din zilele din urmă la programele umanitare din comunităţile lor şi din întreaga lume reflectă grija lor faţă de alte persoane. Aşa cum a declarat Isus Hristos: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor”;

·      fiecare membru este încurajat să se străduiască să primească propria confirmare spirituală despre adevărul doctrinei Bisericii. Mai mult, Biserica îi îndeamnă pe toţi oamenii să abordeze Evanghelia nu numai în plan teoretic, ci şi cu mintea şi spiritul, proces prin care raţiunea şi credinţa conlucrează;

·      persoanele care scriu sau comentează despre doctrina sfinţilor din zilele din urmă trebuie, de asemenea, să înţeleagă faptul că anumite cuvinte din vocabularul mormonilor au înţelesuri şi conotaţii uşor diferite decât au în alte religii. De exemplu, sfinţii din zilele din urmă înţeleg că a fi născut din nou este un proces al convertirii, pe când multe alte confesiuni creştine înţeleg această noţiune ca fiind o convertire care are loc într-un anume moment. Uneori, ceea ce unii oameni consideră a fi o controversă sau o dispută cu privire la doctrină, în realitate nu este decât o înţelegere greşită a unei simple diferenţe de terminologie.

Jurnaliştii, oamenii de ştiinţă şi persoanele laice, deopotrivă, sunt încurajaţi să-şi pornească investigaţiile cu privire la Biserică luând în calcul contextul larg şi complex în care doctrinele acesteia au fost declarate, într-un spirit al raţiunii şi bunăvoinţei.