Mergi la meniul principal

Ce a propovăduit Isus Hristos despre pocăință 

Află ce cred mormonii despre iad

mormonii.cred.în.isus.hristos.jpg
Isus Hristos și profeții Săi ne-au învățat în ce mod ne poate salva pocăința de la amărăciunea iadului. Află de ce cred mormonii că pocăința este importantă pentru noi toți.

Mormonii, sau membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, sunt creștini și cred în ceea ce a propovăduit Isus în Biblie despre pocăință. Citește mai departe pentru a afla mai multe despre motivul pentru care mormonii cred că pocăința este importantă pentru toți.

Ce ne învață Noul Testament despre pocăință?

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a împărtășit o pildă despre pocăință. În această pildă, un fariseu, conducător religios ipocrit, și un vameș, colector de taxe disprețuit, se rugau amândoi la templu. Fariseul credea că nu are nevoie de pocăință. El a spus: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele” (Luca 18:11-12). În schimb, vameșul s-a rugat cu umilință: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13). Isus ne-a învățat că vameșului care se pocăia și nu fariseului avea să i se facă dreptate. Isus a propovăduit că „oricine se înalță, va fi smerit; și oricine se smerește, va fi înălțat” (Luca 18:14).

Această pildă surprinde într-un mod deosebit esența învățăturilor Salvatorului din Noul Testament despre pocăință. Societatea în care trăia Isus măsura neprihănirea ținând cont de supunerea față de legea lui Moise, un cod religios care se concentra asupra lucrurilor din exterior (vezi Larry Y. Wilson, „The Savior’s Message of Repentance”, Ensign, febr. 2016, p. 48). Dar, atunci când Isus Hristos a venit, El a propovăduit o lege mai înaltă care punea accent pe motivațiile și dorințele inimii noastre. Isus a propovăduit că pocăința are mai mult de-a face cu faptul de a ne schimba inimile decât cu ceea ce este vizibil pe dinafară. El a propovăduit că noi toți trebuie să ne schimbăm și să creștem – cu toții trebuie să ne pocăim – pentru a putea fi acceptați în prezența lui Dumnezeu.

Ce cred mormonii despre pocăință?

În calitate de creștini, mormonii cred că pocăința este la fel de importantă astăzi precum a fost atunci când Isus Hristos a trăit pe pământ. Vârstnicul Larry Y. Wilson, un conducător mormon, ne-a învățat: „Trebuie să ne străduim în mod continuu pentru o schimbare interioară care se produce ca urmarea a faptului că recunoaștem că și noi – toți – suntem păcătoși. Pe măsură ce facem acest lucru, umilința își face loc în inima noastră și în mintea noastră suficient de mult pentru a înlesni pocăința” („The Savior’s Message of Repentance”, p. 50).

Mormonii cred că, pentru a ne pocăi și a ne schimba cu adevărat, noi trebuie să evaluăm în mod periodic ceea ce putem îmbunătăți. Vârstnicul Wilson a sugerat să ne întrebăm în mod periodic: „Sunt irascibil, negativ, temător, critic, egoist, dominant, nechibzuit, lasciv, cinic sau leneș?” („The Savior’s Message of Repentance”, p. 51). Faptul de a ne evalua slăbiciunile în acest mod poate fi înspăimântător sau dificil. Dar nu trebuie să ne temem – gândul că noi ne putem schimba este în mod inerent plin de speranță.

Și mormonii nu cred că trebuie să ne depășim slăbiciunile singuri. Într-adevăr, în calitate de creștini, mormonii cred că schimbarea și creșterea de durată nu sunt posibile fără ajutorul lui Isus Hristos. Mormonii cred în promisiunea lui Hristos, consemnată în Noul Testament, că „Harul [Său ne] este de ajuns; căci puterea [Sa] în slăbiciune este făcută desăvârșită” (vezi 2 Corinteni 12:7-10; vezi, de asemenea, Eter 12:27).

Cere de la Dumnezeu – Mă iubește Dumnezeu în pofida greșelilor mele? Ronald A. Rasband explică faptul că dragostea lui Dumnezeu rămâne neschimbată în pofida greșelilor și slăbiciunilor noastre.

Cred mormonii în iad?

Atât Biblia, cât și Cartea lui Mormon ne învață că cei care nu se pocăiesc vor suferi chinurile iadului: „Da, ei sunt prinși în moarte și iad. . . iar tot cei care au fost luați în stăpânire de diavol vor trebui să stea în fața tronului lui Dumnezeu și să fie judecați după faptele lor, de unde ei vor trebui să se ducă în locul pregătit pentru ei, și anume într-un lac de foc şi pucioasă care este un chin fără de sfârșit” (2 Nefi 28:23; vezi, de asemenea, Matei 10:28).

Mormonii cred că termenul iad se poate referi la două locuri diferite: primul, un loc de așteptare temporar în care spiritele celor care „[au murit] în păcatele lor” se duc pentru a învăța mai multe despre Isus Hristos și a aștepta învierea (vezi D&L 138:32) și, al doilea, un loc numit întunericul de afară, locul în care stau Satana și îngerii lui (vezi Fideli credinței [2004], p. 74-75). Mormonii cred că foarte puține persoane sunt suficient de ticăloase pentru a fi alungate în întunericul de afară.

În calitate de creștini, noi, mormonii, ne bucurăm în Mântuitorul nostru, Isus Hristos, care, prin ispășirea și învierea Sa, a învins atât moartea, cât și iadul. Mormonii oferă mulțumiri deoarece Isus Hristos a făcut posibil pentru fiecare dintre noi să ne schimbăm, să creștem și să ne întoarcem la Tatăl nostru din Cer dacă ne pocăim. Pentru a afla mai multe despre Isus Hristos, Salvatorul nostru, vizitează mormon.org/ron.