Mergi la meniul principal

Recunoştinţa ne face mai puternici spiritual

Recunoştinţa ne face mai puternici spiritual

Mesaj din partea conducătorilor zonei

Teixeira-Jose-A_200x250.jpg

Vârstnicul José A. Teixeira, Portugalia
Preşedinte al Zonei Europa


Ni s-a poruncit: „Mulţumeşte-I Domnului, Dumnezeului tău, pentru toate lucrurile. Şi cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu sau împotriva nimănui nu este aprinsă mânia Sa, decât împotriva acelora care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile”[i].

Nerecunoştinţa este unul dintre cele mai mari păcate; ca urmare, recunoştinţa este una dintre cele mai mari virtuţi.

lucrurile

Importanţa recunoştinţei şi impactul ei asupra indivizilor este ilustrată de vieţile lui Laman şi Lemuel. Răspunsul lor la porunca Domnului de a părăsi Ierusalimul i-a făcut pe mii de oameni să sufere nespus, timp de peste 1000 de ani. Lehi şi Nefi L-au lăudat continuu pe Dumnezeu şi I-au mulţumit pentru că i-a scos din Ierusalim. Laman şi Lemuel nu au apreciat ce a făcut Domnul pentru ei. În loc să-I mulţumească Domnului, ei s-au plâns. Ca urmare, Lehi şi Nefi s-au apropiat mai mult de Domnul. Laman şi Lemuel s-au îndepărtat de Domnul. În aceasta, vedem o minunată metodă de a deveni mai puternici spiritual – recunoştinţa.

Înţelegem, de asemenea, că pentru a fi recunoscători pentru ceva, trebuie să-i recunoaştem însemnătatea şi să o apreciem.

Pe când era tânăr tată, preşedintele Henry B. Eyring a început să revadă evenimentele petrecute în fiecare zi pentru a vedea mâna lui Dumnezeu în viaţa familiei sale. Dânsul a spus: „În timp ce mă străduiam să fac zilnic acest lucru, ceva s-a întâmplat. În timp ce revedeam în minte întâmplările de peste zi, vedeam dovada a ceea ce Dumnezeu făcuse pentru unul dintre noi…Astfel, am înţeles că efortul de a-mi aminti I-a permis lui Dumnezeu să-mi arate ce făcuse El. În inima mea, a început să crească ceva mai mult decât recunoştinţa. A crescut mărturia. Am devenit tot mai sigur că Tatăl nostru Ceresc aude şi răspunde rugăciunilor. Am simţit mai multă recunoştinţă pentru bunătatea şi înţelepciunea pe care ni le aduce ispăşirea Salvatorului Isus Hristos. Am devenit mai încrezător în faptul că Duhul Sfânt ne poate determina să ne amintim de toate lucrurile… Doresc să vă îndemn să găsiţi căi de a recunoaşte şi a vă aminti bunătatea lui Dumnezeu. Aceasta ne va întări mărturiile[ii].

Doresc să vă îndemn să găsiţi căi de a recunoaşte şi a vă aminti bunătatea lui Dumnezeu. Aceasta ne va întări mărturiile

Recunoştinţa ne întăreşte mărturia. Simplul fapt de a ne exprima recunoştinţa înseamnă recunoaşterea mâinii lui Dumnezeu în vieţile noastre şi a îndurării Sale blânde faţă de noi. Aceasta, la rândul ei, ne măreşte încrederea că Domnul va auzi rugăciunile noastre, le va răspunde şi ne va îndruma în viaţă. Când ne recunoaştem dependenţa de Domnul, devenim mai dependenţi de El.

Când recunoştinţa noastră pentru binecuvântările Domnului creşte, dorinţa noastră de a veni la El creşte şi noi ne vom îndrepta gândul spre El în tot ce facem. „Toate faptele tale să fie în Domnul; şi oriunde te duci, fă ca acestea să fie în Domnul; da, ca toate gândurile tale să fie îndreptate către Domnul; da, ca toate simţirile inimii tale să fie puse în Domnul, în vecii vecilor. Sfătuieşte-te cu Domnul în toate faptele tale… iar atunci când te scoli dimineaţa, lasă-ţi inima să fie plină de mulţumiri către Dumnezeu.”[iii]

plină de mulţumiri către Dumnezeu

Când privim viaţa prin lentilele recunoştinţei, noi vom privi către Domnul în toate gândurile; nu ne vom îndoi, nu ne va fi teamă.[iv]           

Una dintre tragediile umane este orbirea faţă de nenumăratele binecuvântări ale Domnului, fie că sunt porunci blânde, ori îndurări blânde. Când nu apreciem lucrurile măreţe pe care El le face pentru noi, noi nu le vom folosi. Nesăbuinţa înseamnă să ţi se ofere un dar, dar să nu-l primeşti. Ne arătăm recunoştinţa când folosim lucrurile care ne-au fost oferite. Cel mai mare dintre aceste daruri este ispăşirea lui Isus Hristos.           

folosim

Laman şi Lemuel nu au considerat niciodată călătoria spre ţara făgăduită ca fiind o binecuvântare şi un prilej de a avea o viaţă nouă. Prin ingratitudinea lor, ei au călcat în picioare binecuvântările lui Dumnezeu.

Recunoştinţa ne permite să vedem mâna lui Dumnezeu ghidându-ne vieţile; ea ne întăreşte voinţa de a ţine poruncile Sale. Ne supunem voinţa voinţei Tatălui nostru. Este un lucru mărunt să recunoaştem mâna Domnului în toate binecuvântările pe care le primim. Răsplata este cunoaşterea faptului că Dumnezeu este alături de noi, ghidându-ne prin încercările vieţii. Credinţa noastră creşte şi încrederea noastră în Dumnezeu este întărită.

Recunoştinţa este sămânţa care înfloreşte în pământ plin de dragoste.

Recunoştinţa… aduce respect, iertare, vindecare

Recunoştinţa… dă naştere generozităţii nemăsurate         

Recunoştinţa… sărbătoreşte îndurarea blândă a lui Dumnezeu

Recunoştinţa… însufleţeşte revelaţia personală

Recunoştinţa… îndeamnă la rugăciune şi te pune în genunchi pentru a te ruga

Rugăciunea… face ca viaţa să prospere

Rugăciunea… aduce pocăinţă, înţelepciune, îndreptare                       

Recunoştinţa… face ca inimile să fie mai mari

Recunoştinţa… preţuieşte legămintele

Hristos Însuşi, în genunchi, a mulţumit Tatălui Său din Cer.

Fie ca noi să cultivăm această calitate divină în familiile noastre.


[i] D&L 59:7, 21

[ii] Preşedintele Henry B. Eyring, „O Remember, Remember”, Ensign, nov. 2007

[iii] Alma 37:36-37

[iv] D&L 6:36