Mergi la meniul principal
Mesaj din partea conducerii zonei

Taci, [liniștește-te] – găsim adăpost sigur în casa Domnului

Vârstnicul Alan T. Phillips
Vârstnicul Alan T. Phillips Autoritate a zonei-Cei Șaptezeci

Mary Ann Baker și-a pierdut ambii părinți, din cauza tuberculozei, în timp ce locuia împreună cu sora și fratele ei în Chicago. Când fratele ei s-a îmbolnăvit de aceeași boală teribilă, ea a aranjat ca el să meargă într-un climat mai cald în partea de sud a Statelor Unite. Din păcate, în câteva săptămâni, starea lui de sănătate s-a înrăutățit iar el a murit. Mary Ann și sora ei au fost îndurerate. Ele nu își puteau permite să revendice trupul fratelui lor sau să finanțeze întoarcerea lui în Chicago pentru înmormântare. Mary Ann a avut parte de ceea ce a fost pentru ea una dintre cele mai întunecate și mai grele momente din viața ei. Ea a scris: „Am spus în inima mea că Dumnezeu nu are grijă de mine sau de ai mei”[i]. Pentru ea era mai mult decât putea suporta.

Noi toți ne-am confruntat cu furtuni în viețile noastre. Momente de durere, pierdere, frică, boală, presiuni financiare, incertitudine și greutăți de toate felurile. Aceste furtuni pot fi puternice și ne pot încerca până în adâncul sufetului. Asemeni ucenicilor de pe Marea Galileii, putem trece prin momente în care simțim că suntem pe punctul de a ne răsturna sau de a ne scufunda și strigăm: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”[ii].

În acea noapte furtunoasă pe Marea Galileii, „[Mântuitorul] S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: «Taci! [Liniștește-te]». Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare”[iii]. În cazul lui Mary Ann Baker, în timpul celei mai întunecate perioade de durere și pierdere, Mântuitorul a temperat furtuna din inima ei și „a adus-o la liniștea unei credințe mai profunde și a încrederii mai perfecte”[iv]. Cu această nouă pace și liniște restaurate, ea a scris cuvintele îndrăgitului imn „Doamne, furtuna vuiește”.[v]

Furtună sau furie,

Sau demoni sau oameni sau orice ape

Voința Ta toți să asculte:

Liniște, liniște. Voința Ta toți să asculte: Liniște.

Avem un Tată iubitor în cer, care înțelege că în timpul furtunilor din viața noastră avem nevoie de un refugiu sau de un adăpost sigur în care să mergem – un loc în care suntem protejați și în siguranță.

Templul poate servi ca un important adăpost sigur în viața noastră. În fiecare zi, viața aduce cu ea provocări, incertitudine, voci conflictuale și greutăți. În casa Domnului, găsim răspunsurile, puterea și pacea pe care Domnul a promis-o. Ni se amintește că nu suntem singuri. Ni se amintește că Dumnezeu ne iubește, ne îndrumă în continuare și ne oferă o cale prin care putem să ne întoarcem și să avem pace.

Tatăl Ceresc vă cunoaște. El vă iubește. El înțelege nevoile și provocările dumneavoastră. Mergând la templu și luând parte la rânduielile sacre, găsim claritatea de care avem nevoie pentru a naviga prin incertitudine și diferitele furtuni cu care ne confruntăm în viață.

Vârstnicul Boyd K. Packer ne-a spus: „Există ceva, în atmosfera spirituală a templului, care curăță și clarifică. Uneori mințile noastre sunt atât de ocupate cu probleme și există atâtea lucruri care ne solicită atenție în același timp, încât chiar nu putem gândi și vedea cu claritate. La templu, praful confuziei pare că se șterge, ceața și pâcla par să se ridice și putem «vedea» lucruri pe care nu le puteam vedea înainte și putem găsi o cale de a trece de supărările noastre pe care nu o știusem înainte”[vi].  În imnul „Ce trainică temelie” ni se spune:


'Cu voi sunt tot timpul, să nu disperați, Eu sunt Dumnezeu și-oricând să mă chemați. Vă voi întări și vă voi ajuta.”7


Oricare ar fi furtunile, oricare ar fi demonii,  oamenii sau orice ar putea fi ceea ce vă tulbură, nu trebuie să vă înspăimântați. Tatăl nostru iubitor din cer ne-a oferit un adăpost sigur. În templu, El vă va binecuvânta. În templu, El vă va întări și vă va proteja. În templu, veți înțelege mai bine cuvintele „Taci, [liniștește-te]!”.


[1] Ernest K. Emurian, Living Stories of Famous Hymns, Boston: W. A Widdle Co., 1955, p. 83-85.

[2] Marcu 4: 38

[3] Marcu 4:39

[4] Karen Lynn Davidson, Our Latter-Day Hymns: The Stories and the Messages, Salt Lake City: Deseret Book, 1988

[5] „Doamne, furtuna vuiește”, imnul nr. 65 din cartea de imnuri în limba română Text: Mary Ann Baker, ca. 1874, Muzica: H. R. Palmer, 1834-1907

[6] „Preparing to Enter the Holy Temple”, adaptare după The Holy Temple, de Boyd K. Packer (disponibil pe lds.org)

[7] Imnul nr. 47 din cartea de imnuri în limba română Text: Atribuit lui Robert Keen, cca. 1787. Inclus în prima ediție a cărții de imnuri a SZU, 1835 Muzica: Atribuit lui J. Ellis, cca. 1889