Mergi la meniul principal

Cum să ne bizuim mai bine pe forţele proprii din punct de vedere temporal

Mesaj din partea conducerii zonei


Vârstnicul Christopher Charles, Marea Britanie, Autoritate a Zonei-Cei Şaptezeci
Vârstnicul Christopher Charles, Marea Britanie Autoritate a Zonei Cei Şaptezeci

În Marea Britanie, ziua de 6 aprilie marchează începutul unui nou an fiscal. Aşadar, pentru mine, în calitate de fost consultant financiar, această dată are mai mult decât o însemnătate spirituală. Îmi amintesc de pregătirile necesare pentru a reduce la minim obligaţiile fiscale ale clienţilor şi a mă asigura că afacerile lor erau pregătite pentru noul an fiscal. Era un proces continuu care se desfăşura pe tot parcursul anului şi necesita mult efort şi pregătire.

În acelaşi fel, bizuirea pe forţele proprii din punct de vedere temporal necesită pregătire şi nu este un proces care are loc o singură dată. Dacă am putea lucra din greu o singură zi pe an şi, apoi, să nu facem nimic până anul viitor!

Dar aşa ceva nu se poate! Bizuirea pe forţele proprii, abilitatea de a ne îngriji de noi înşine, de familiile noastre şi de alţii, este o muncă de-o viaţă. Presupune muncă asiduă, rugăciune, studiu şi cugetare. Presupune hotărâre fermă şi, poate cel mai mult, credinţă şi autocontrol. 

În acest articol, voi discuta despre finanţele personale, unul dintre aspectele bizuirii pe forţele proprii.

Am fost învăţaţi: „Dacă sunteţi pregătiţi, nu vă va fi teamă”1. Credinţa este dobândită ascultând de conducătorii noştri şi având încredere în judecata lor inspirată. Sfatul lor este, de exemplu, să evităm datoriile (sau să le achităm repede) cheltuind mai puţin decât câştigăm, plătind zeciuială şi donaţii de post ca Domnul să poată deschide zăgazurile cerurilor pentru noi.2

Am oferit sfaturi multor membri care se aflau în dificultăţi financiare. Punerea în practică a principiilor bizuirii pe forţele proprii se aseamănă puţin cu stabilirea unui regim alimentar. Oamenii încep bine, dar renunţă atât de repede încât nu-i acordă nicio şansă. Puţini au pus în practică suficient de mult timp principiile ce li s-au predat pentru a le permite să funcţioneze. „Tu ne-ai spus lucruri grele, mai mult decât suntem noi în stare să suportăm.”3

Microîntreprinderea unui client se descurca foarte bine, dar directorul a cumpărat un BMW cu suma de 70.000 de lire sterline fără să ţină seama de sfatul meu. La urma urmei, vecinul lui avea unul! I-am spus că, în curând, nu va mai aprecia maşina şi nu-şi va permite s-o întreţină. La scurt timp după aceea, m-a sunat.

 „Ai avut dreptate, Chris”, mi-a spus, „este doar o grămadă de fier, iar acum nu ne permitem să ne plătim datoriile luna aceasta”. 

Compania a dat faliment, iar tragedia este că nu ar fi trebuit să se întâmple.

Încercăm să ne creăm o imagine cumpărând în funcţie de părerile altora despre noi! Eu le numesc „cumpărături pentru alţi oameni”. Mândria, călătoriile făcute din ambiţie sau cum vreţi să le numiţi pot avea consecinţe tragice.

Comparaţi relatarea de mai sus cu cea a „Zgârcitului Nick” din Portugalia, care venise în Anglia pentru a găsi de lucru. Avea peste douăzeci de ani şi era căsătorit. A reuşit să facă primul lui împrumut ipotecar. Muncea din greu, dar era considerat de colegii săi ca fiind un tip lipsit de generozitate sau, cu alte cuvinte, zgârcit. Nu ieşea niciodată cu soţia lui în oraş, nu se ducea în vacanţă şi nu cumpăra cadouri. Ci muncea neîntrerupt. 

După câţiva ani, şi-a achitat creditul şi a economisit suficienţi bani pentru a se întoarce în Portugalia, a construi o casă pentru familia lui şi două apartamente pe care le-a închiriat. Ultima oară când am auzit de Nick, el pornea o altă afacere. „Zgârcitul Nick” nu era zgârcit! El avea viziune, stabilise ţeluri şi făcuse sacrificii pentru siguranţa familiei sale. A cumpărat doar ce i-a trebuit; dorinţele sale au trebuit să aştepte.

Dar noi? „Cumpărăm pentru alţi oameni?” Sau suntem suficient de răbdători să aşteptăm pentru a nu intra în datorii, în afară de cele esenţiale – probabil pentru educaţie, o casă şi o maşină modestă – şi chiar şi atunci, pentru a le achita repede? Ar trebui să ne plătim zeciuiala şi donaţiile de post. Vă depun mărturie că binecuvântările Domnului sunt reale şi vom prospera dacă suntem supuşi. Ştiu aceasta din experienţa personală. 

Dacă suntem cu un picior în lumea lucrurilor materiale pe care nu ni le permitem, haideţi să ieşim repede din ea! Împrumuturile trebuie să fie făcute pentru lucrurile esenţiale pe care le-am menţionat, chiar dacă ar cam fi nevoie să vă schimbaţi canapeaua! Decideţi ce vreţi, stabiliţi ţeluri şi planuri pentru a obţine ceea ce doriţi făcând un buget. Rugaţi-vă şi treceţi la treabă. Acestea sunt ingredientele pentru succes!

1. D&L 38:30

2. Maleahi 3:10

3. 1 Nefi 16:1